Ce har e-n inima iubirea

 


 

Ce har e-n inimă iubirea,

ce poate arde-nflăcărat,

dar ce păcat când haru-acesta

nu arde pentru ce-i curat!

 

Ce har e-n suflet dărnicia,

ce poate împărţi mereu,

dar ce păcat când haru-acesta

nu-i dat întreg spre Dumnezeu!

 

Ce har e-n viaţă bogăţia,

cât bine poţi cu ea să faci,

dar ce păcat când haru-acesta

n-ajunge pân-la cei săraci!

 

Ce har e-n lume-nţelepciunea,

să vezi lumina şi s-o ştii,

dar ce păcat când haru-acesta

închis, doar pentru tine-l ţii!

 

Ce har e încă mântuirea,

Ce Domnu-mbie tuturor,

dar ce păcat că haru-acesta

atâţia-l uită până mor!

 

Ce har ceresc e ziua de-astăzi,

ce sfânt s-ar cere s-o trăim,

dar ce păcat c-atâţia încă

nu ştim deplin s-o folosim!