Doamne, eu Te vad in Templu

 

Doamne, eu Te văd în Templu, unde nimeni parcă nu-i

şi Te uiţi la fiecare cum şi-aduce darul lui.

 

Vezi cum cel bogat şi-aruncă din prisosul lui de sus,

/ca să-l vadă toţi că-i darnic şi că el ce mult a pus./

 

Vezi pe văduva săracă cum şi-a pus cei doi bănuţi

pe ascuns ca să nu-i vadă sărăcia cei avuţi.

 

Şi văd cum Te uiţi la mine, care-n fruntea mesei stau,

/arătându-mi bogăţia, să mă lauzi cât Îţi dau./

 

Doamne, parcă-Ţi plânge faţa, când gândeşti ce stare-aveam,

când eram sărac şi Ţie şi eu doi bănuţi Îţi dam.

 

Simt cu lacrimi cum Te doare c-am ajuns cu cei avuţi

/şi-am pierdut Averea care avea scumpii doi bănuţi./