Din slava Cerului sublim

 

Din slava Cerului sublim

Te-ai coborât la noi Isuse,

|: ai vrut cu drag să Te iubim,

dar n-am ştiut să Te primim

şi-aceasta sufletu-Ţi răpuse... :|

 

Ţi-am scris osânda în sobor

şi-a noastre bice Te bătură,

|: iar Tu de mila tuturor,

răbdai arsura bicelor,

căci ne-ai iubit fără măsură... :|

 

Ţi-am pus cununa ce-a împuns

şi-apoi cu Crucea din cetate,

|: Te-am dus să mori pe ea străpuns,

iar Tu nimic nu ai răspuns,

murind cu mâini nevinovate... :|

 

O, de-am fi priceput că mori

de dragul nostru, din Iubire,

|: ai fost un Miel Ispăşitor

şi-a treia zi cu slavă-n zori,

Te-ai îmbrăcat în Nemurire. :|

 

O, Tată Scump ce mult dorim,

plecaţi, să plângem pentru vină,

|: iertarea Ta să o primim,

ca-n zorii Vieţii să-L întâlnim ,

|: în haine albe de Lumină! :| 2bis :|