Din slava Cerului sublim
Din slava Cerului sublim
Te-ai coborât la noi Isuse,
|: ai vrut cu drag să Te iubim,
dar n-am ştiut să Te primim
şi-aceasta sufletu-Ţi răpuse... :|
Ţi-am scris osânda în sobor
şi-a noastre bice Te bătură,
|: iar Tu de mila tuturor,
răbdai arsura bicelor,
căci ne-ai iubit fără măsură... :|
Ţi-am pus cununa ce-a împuns
şi-apoi cu Crucea din cetate,
|: Te-am dus să mori pe ea străpuns,
iar Tu nimic nu ai răspuns,
murind cu mâini nevinovate... :|
O, de-am fi priceput că mori
de dragul nostru, din Iubire,
|: ai fost un Miel Ispăşitor
şi-a treia zi cu slavă-n zori,
Te-ai îmbrăcat în Nemurire. :|
O, Tată Scump ce mult dorim,
plecaţi, să plângem pentru vină,
|: iertarea Ta să o primim,
ca-n zorii Vieţii să-L întâlnim ,
|: în haine albe de Lumină! :| 2bis :|