De ce nu ma mai mustri

 

M-auzi cum cânt - şi totuşi
nimic nu-mi spui, ci stai,
de ce nu mă mai mustri
cum mai demult făceai?

Mă vezi cum fac - şi totuşi
mă laşi să fac aşa,
de ce nu mă mai mustri
/cum mă-ndreptai cândva?/

Mă ştii cum merg - şi totuşi
mă laşi să merg cum vreau,
de ce nu mă mai mustri
ci stai şi taci mereu?

M-asculţi cum spun - şi totuşi
mă laşi cum vreau să zic,
de ce nu mă mai mustri
/şi nu-mi mai spui nimic?/

- O, oarba mea trufie
cum mi Te-a-ndepărtat,
şi duhul meu cel mândru
ce nu-i plăcea mustrat.

Azi taci, dar gol şi veşted
e-ntregul meu hotar,
şi searbădă-i cântarea
/şi truda-i fără har./

/Cu inima zdrobită
nimic nu-Ţi cer aşa
Isuse, ca mustrarea
ce mă-ndrepta cândva./