Aici vom ramanea mereu

Aici vom rămânea mereu,
oricât de-nţelenită-i glia;
cu-atât cu cât arăm mai greu,
va fi mai sfântă bucuria.

Aici vom rămânea, crezând
în biruinţa pentru care
/ne-au ars strămoşii rând pe rând,
s-o-nalţe mai strălucitoare./

Aici vom suferi mereu,
în locul unde-avem poruncă,
să-I dăruim lui Dumnezeu
slujirea-n cea mai aspră muncă.

Şi-aicea vom muri-apărând
un Adevăr şi-o moştenire
/încununate, în curând,
de-o nesfârşită strălucire./

Aici, căci chiar pe-acest pământ
dorim să se mai nalţe-o dată
pentru Hristos un crezământ
şi-o dragoste adevărată.

Ca să-nviem de-aici mereu
prin noi şi noi urmaşi, întruna,
/arzând în veci lui Dumnezeu,
în miile de jertfe, Una./