Drumul cel mai nesfarsit

Drumul cel mai nesfârşit

gata-i să înceapă,

/anii tăi ce i-ai trăit

au trecut cum n-ai gândit,

iute, ca o apă./

 

S-au dus gândurile mari

ce le-aveai odată,

/îţi cad zidurile tari

şi-n curând şi tu dispari

frânt ca deo săgeată./

 

Cerul de deasupra ta,

morţii de sub tine,

/stai din când în când aşa

să întrebi ce sfat ţi-ar da

timpului ce-ţi vine./

 

Nu ce-au zis cei morţi trăind,

ci ce-ar zice-acuma,

/dintre flăcări ispăşind,

sau din groapă putrezind;

...asta crede numa’./

 

Şi ia seama să n-ajungi

cu cărarea lată,

/căci pe Domnul de-L alungi,

de la vaietele lungi

nu scapi niciodată!/