Cum Painea se daruie-ntruna

 

Cum Pâinea se dăruie-ntruna

la toţi flămânziţii din gloată,
cum ea nu-şi aşteaptă cununa  

şi nici pentru jertfa-i răsplată,
 

aşa să mă dărui, Isuse,

ca pâine - pe căile-Ţi drepte -
şi plată, pe jertfele-aduse,

făptura-mi nicicând să n-aştepte.

 

Cum apa, ţâşnind din izvoare,

se dăruie-oricând, la oricine,
cum ea, pentru dulcea-i răcoare,  

n-aşteaptă să-i facă vreun bine,
 

aşa să trăiesc pân’ la moarte.

Şi-ntreaga-mi viaţă, predată,
să fie-un izvor care-mparte  

iubire şi har, fără plată.

 

Cum Soarele-mparte lumină

la toţi, ne făcând părtinire,
şi-n veac nu aşteaptă să vină  

vreun om ca să-i dea mulţumire,
 

aşa să-mi împart totdeauna 

lumina vieţii curate,
dar nici o virtute, niciuna, 

n-aştepte spre-a fi lăudate.

 

Să-ndrept, o, Isus, tuturora,

privirea întreagă spre Tine,
căci Tu eşti, doar Tu, Aurora  

frumoasă de haruri depline.
 

Din Tine, Tu datu-mi-ai mie  

izvoare, belşug de izvoare,
cuvine-se slavă doar Ţie  

şi Tatălui Sfânt – închinare !

---