A fost odata un Copilas

 

 

A fost odat-un Copilaş
născut într-o livadă,
în grajd, afară din oraş
... și-atât era de drăgălaş
că mii şi mii de îngeraşi
s-au coborât să-L vadă.

 

În noaptea-n care S-a născut
s-a-nfiorat pământul,
cu cântec Cerul s-a umplut,
şi crai din loc necunoscut
îngenunchind, când L-au văzut
I-au sărutat veșmântul. 

 

Apoi trecut-au rând pe rând
ca ceasurile anii,
creştea Copilul Cel plăpând,
curat, frumos, cuminte, blând...
dar Îi creşteau cu negru gând 
și Iuda şi duşmanii ...

 

El aduna copiii buni, în jurul Lui grămadă,
din stele le-arăta cununi, şi sori frumoşi
și mândre luni, şi le-arăta cu drag minuni
cum n-au mai fost să vadă. 

 

EL îi iubea cu-atâta dor
iar ei la fel pe Dânsul,
de-aveau vreun păs în viaţa lor,
vreo cerere, vreun plâns, vreun dor,
EL i-asculta şi, iubitor, le alina tot plânsul.

 

Îi învăţa cântări de Sus, din ceialaltă lume,
ei ascultau cu gândul dus,
cântări cum nimeni n-a adus,
poveşti cum nimeni n-a mai spus,
de zări cu dulce nume.

 

...Dar într-o zi s-au adunat duşmanii plin de ură,
L-au prins, L-au dus şi L-au legat,
cu spinii L-au încununat
şi L-au lovit şi L-au scuipat
şi Faţa I-o bătură.

 

Pe Cruce-apoi L-au răstignit
cu doi tâlhari de-a rândul,
şi în mormânt pecetluit L-au pus ... apoi L-au străjuit,
dar EL era din Cer venit şi-a biruit mormântul.

 

Puteri nespuse EL avea pe toţi să-i nimicească,
dar n-a voit, El suferea,
că-n mila Lui pe toţi voia
prin Crucea Lui, prin moartea Sa,
din iad să-i mântuiască.

 

... EL a-nviat şi Sus în Cer 
nălţatu-S-a-n mărire.
Dar mila multelor dureri 
L-aduce către cei ce pier
şi EL coboară când ei cer 
la dânșii, cu iubire...

 

... Ca-n vremea despre care spui
curând EL iarăşi vine,
să-i ia la EL în Cer pe-ai Lui
Acolo unde jale nu-i ...
ISUSE, când o să-i adui
Te-ndură şi de mine!

Traian Dorz

---